Sat Malu

Infățișare geografică
Satul Malu se află situat la înălțimea de 700-750 de metri; este ceva mai jos de vârful Ciocandul cu înălțimea de 888 metri. Intrarea în sat dinspre Godeni este dominată de Râpa Malului, căruia localnicii îi spun Râpa Fetii, legat de faptul că în vremi imemoriale, de aici s-a aruncat o fată pentru a nu cădea în mâna turcilor. Râpa Malului face parte dintr-o culme prelungită care domină toată partea de apus a satului. Satul nu este străbătut de nici o apă curgătoare. Pământul este clisos, slab productiv și drumurile devin impracticabile în vremuri ploioase. Relieful este deluros. Marginea de răsărit o trasează pârâul Valea Rea. În partea vestică se află mai mult un loc toponimic, Valea Schitului, care înglobează o seamă de râpe cu acumulare de ape, formând pârâul cu același nume, El își duce debitul în Valea Scitului, pe raza comunei Berevoiești, iar aceea în Bratia.

Mișcarea populației
În 1970, populația satului era de 400 de suflete (Al. Doagă, etc, Localitățile Argeșului 1971, pag. 240). Calitatea de locuitor al satului dă titulatura de mălurean, mai convenabil decât aceea de mălușan. Populația satului este dată de câteva familii; Aldea, Dumitrașcu, Amzică, Popescu, Matei, Ducu, Zăbavă. Numele vechi al familiilor au dispărut și au apărut alte nume care cu greu se pot recunoaște în arborele genealogic al familiilor existente. Familii mai vechi ale satului sunt: Aldea, Preoteasa, Rîugereanu. La 1810, conform catagrafiei întocmite în cadrul parohiei Sfântul Dumitru, în satul Malu, inclusiv Bordeenii, care nu este menționat ca sat pe vremea aceea; existau 25 de sate cu 51 de bărbați și 59 de femei, în total 110 suflete. La 1840, se face o nouă catagrafie, înregistrându-se 35 de capi de gospodărie. Portul național este mai frecvent decât în alte sate ale comunei și aceasta se poate vedea și din fotografiile ce anexam. Catagrafia din 1810 ne dă date cifrice, cea din 1840 dă date nominale: Nică sin Voicu Mazilu, Gheorghe sin diaconu Patrepașa, Nicolae sin Pană Patrepaș, Oprea sin Ion Popa, plugar; Nicolae sin Nicolae popa plugar; Nicolae sin Dumitrașcu, plugar, Gheorghe sin Dumitrașcu, Dumitru sin Sandu, Constantin sin Sandu, Ion Cojocărel, Soare Cojocaru, Radu sin Matei, Nicolae sin Matei, Radu sin Gheorghe, Pârvu sin Badea, Niță sin Matei, Ion Panțu, Constantin sin Stan, Ion sin Stan, Nicolae Slabu, Stoica sin Nedelea, Stan Aldea, Radu sin Mihăilă, Nicolae sin Mihăilă, Ion sin MIhăilă, Nicolae Zăbavă, Ioana sin Ene, Diaconeasa Anca, Maria lui Coman. Catagrafia este semnată de preotul Moise duhovnicul, hirotonit la 4 august 1830 pe seama acestei biserici; hramul era Intrarea în biserică. Preotul Ion a decedat la 20 ianuarie 1842. În decembrie 1844, a fost numit preotul Ion si popa Constantin, care la 20 martie 1845 a făcut întâmpinare la protopopie în care arată că sfânta masă se clatină, veșminte nu se află și oamenii sunt scăpătați (Preotul Ion Răuțescu, Câmpulung Muscel, 1943, pag. 316-317. Dintr-o listă de enoriași din 1945 rezultă că populația ambelor sate numără 23 de capi de familie și aceștia sunt: 1. Pană Stoica; 2. Panță Ioan; 3. Bordeianu Radu; 4. Bordeianu Nicolae; 5. Bordeianu Din; 6. Brăzac Gheorghe; 7. Matei Radu; 8. Cojocaru Soare; 9. Suraru Stan; 10. Dumitrașcu Nicolae; 11. Dumitrașcu Pantilimon; 12. Rîușereanu Ion; 13. Rîușereanu Oprea; 14. Pană Nicolae; 15. Diaconu Gheorghe; 16. Nicolae Ion Nicolae Cotrîrlă; 17. Nică net Nicoale; 18. Nică Voiu; 19. Nicolae Brăzac; 20. Ion Brăzac; 21. Din Stan Aldea; 22. Gheorghe Stan Aldea; Nică Stan Aldea (Lista este din septembrie 1845. Arhiva Pretoieriei Muscel. Dosar nr. 211/1945 pag. 16. Lista de enoriași din mahalaua Malu).
În timp, populația satului nu se poate urmări, întrucât satul până în 1926, împreună cu Bordeienii și Bughea de Jos și de Sus a format o mahala a orașului.
Modernizarea locuințelor se face progresiv. Satul a dat orașului numeroși dulgheri, zidari, pietrari, tăbăcari, opincari.
De remarcat că la 1840 sunt menționate numai patru familii existente până astăzi; Dumitrașcu, Matei, Aldea și Zăbavă - deci acestea sunt familii cu o vechime de peste o sută de ani; trebuie să adăugăm pe Mihăilă Bordeianu. Peste 15 ani mai apar: Pană, Diaconu, Preoteasa provenind din Cotîrlă și altele care pe parcurs au dispărut din cauza marii fluctuații ce a suferit populația, în căutare de condiții cât mai avantajoase.

Evoluția istorică
Despre satul Malu până în prezent posedăm puține date. Primele știri datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Istoria lui se îmbină cu a Câmpulungului, de care a aparținut. Documente de nivel republican nu se găsesc decât foarte puține; viața lui a fost organizată de obștea câmpulungeană. În zapisul lui Dumitru din Hulubești care dăruiește ieromonahului Meletia un loc în Hălăcigile este indicat și martorul Dumitru Băicescu din Mal, aceasta la 9 mai 1662. Deci Malu exista la mijlocului secolului al XVII-lea. Schitul Ciocanul posedă și un hrisov din 8 august 1702 prin care primește ca danie o livadă în fața Malului. Ținând cont de zapisul unchieșului Dumitru constatăm o existență certă pentru Malu de mai bine de 300 de ani. Ceea ce afirma Constantin Rădulescu-Codin, bazat pe Aricescu, că biserica din Malu are o vechime de 400 de ani se întărește cu acte autentice. Aricescu susține că orașul Câmpulung avea la Ciocanul și împrejurimi moșie încă din secolul al XIV-lea, lucru încă nedovedit. Diriguitori pe raza orașului fiind obștea moșnenilor câmpulungeni, explică faptul că lipsesc hrisoavele domnești. O dovadă din secolul al XVIII-lea este că preotul Ion sin Gheorghe este hirotonit preot pe seama acestei biserici la 1 februarie 1778 (Preotul Ion Răuțescu, Câmpulung Muscel, monografie istorică, Tipograf Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung Muscel 1945, pag. 316). Dar de vechimea satului avem dovezi și în secolul al XVII-lea. În zapisul Unchiașului Dumitru semnează cu martori următorii: popa Tudoran din Berevoiești, Meletie monahul din Sândea, Bogoslavu, Dumitru Băicescu din Mal și Stoean sin Călugărița (Aurelian Secerdețeanu, Schitul Ciocanul din Muscel, Glasul bisericii nr. 5-6/1965, pag. 502-514). Deci la 1662, satul Malu exista și hrisovul publicat de profesorul Aurelian Sacerdoțeanu ne arată un martor cu numele său întreg: Dumitru Băicescu din Mal.

Economia satului
Suprafața satului nu este mai mare de 60 de hectare. El posedă un izlaz mic de 26 de hectare, căruia inițial i se spune „În mănăstire"; proprietarul cel dintâi al acestei întinderi era originar din Rucăr. Este sectorul care a format baza întovărășirii „7 noembrie" și înființată în 1958. Producția solului se limitează la ceva pomi fructiferi, ca; pruni, peri, meri, terenuri cultivate puține și creșterea vitelor potrivit capacității pășunilor. Existența este asigurată de creșterea vitelor, lucrul la mină, la pădure și la brutărie.

Școala
Primele noțiuni de scris citi s-au obținut de la călugării de la Schitul Ciocanul și de la dascălii bisericii. În 1900, s-a făcut un recensământ de către învățătorul Ion Petrescu din care rezultă că cei de vârstă școlară mergeau la școală la Hulubești. Pe o perioadă de 14 ani s-au cuprins în liste 298 copii din satul Malu - inclusiv Bordeenii, și Hulubești. Școala din satul Malu a fost înființată în 1905, dar localul s-a construit în 1922. Școala a fost înființată la insistența învățătoarei câmpulungene Carabulea, care a fost cel dintâi cadru didactic de aici.
Școala și satul au dat elemente de valoare: Constantin Popescu, general medi, Alexandru Popescu, magistrat, Dumitri Popescu, maior aviator, Nicolae Milea, locotenent colonel, Ion D. Popescu, locotenent colonel, Gheorghe Vlaicu, locotenent colonel, Gheorghe Amzică, inginer; Ion Gh. Amzică, farmacist, Ion Preoteasa inginer, Nicolae Preoteasa inginer, Stelian Dumitrașcu, inginer, Aurel Dumitrașcu, inginer; Dumitru Preoteasa economist; Silvia Vasilescu economist; Nicolae și Elena Amzică învățători; Mihai Preoteasa învățător; Ion Amzică și Maria Dumitrașcu profesori; Crinu Aldea avocat; Spiridon Aldea, șef contabil; Ion N. Nucșoreanu învățător. La această școală a funcționat multă vreme ca învățător și director Ion Canță.

Instituții de cult
Biserica din satul Malu poartă hramul Sfântul Dumitru și este menționată în catagrafiile făcute pe seama ei la 1810 și 1840. Ea a fost deservită de preoți mulți veniți din alte sate, sau călugări veniți de la Ciocanul. Un localnic care a funcționat aici foarte mult a fost și preotul Ion Popescu.
Din istoricul acestei biserici posedăm mai multe acte:
În martie 1944, preotul Ion sin preotul Constantin semnalează atât starea de neîngrijire a bisericii cât și starea de sărăcie a locuitorilor (Primită la 21 martie 1844 - Cinstitei Protopopii a acestui județ Muscel - plecată jalbă)
„Eu după porunca cinstitei Protopopii ce am primit de la trecutul decembrie în 5 următori fiind coprinderile, am mers la mahalaua Malului și am slujit de atunci și până acum pe lângă acest oraș și am cunoscut înalt ??????, că sfânta masă se arată foarte rău stricată, încît se clătește în toate părțile care nu mai este în stare a mai sluji preotul pe dânsa și ca să nu fiu eu în răspundere pe viitorime, de aceea fac cunoscut deosebit de aceasta, veșmînta nu ase află de loc și pe oameni îi văd că sunt cu tot scăpătați, încît deabia au economisit de mi-au dat la o neapărată acea trebuință lei douăzeci, apoi socotesc că cu slujba ce au urmat de atunci și pînă acum să fiu plătit pe cei mai sus însemnați lei" (Protoieria județului Muscel, Dosar nr. 179, pag. 24).
Popa Ion sin popa Constantin
Din jalba preotului Moise și Constantin Popescu rezultă modul cum se preda învățătura copiilor în anii 1844-1845, textul este însă foarte puțin citeț:

Cinstitei Protopopii a județului Muscele - plecată jalbă
Cu zapis netăgăduit am răspuns sfinției sale monahului părintelui Parfenie de la schitul Ciocan paza de și-au luat un cal sub cuvînt că pentru acești bani să ne învețe într-un an tocmai după cum se vede cuprinderea zapisului iscălit Carde sin Garană. Și de la Folbina și pînă acum ne-am învățat băeți, nici preoți de zece zile cum se cade; au fost copii cu treapădu de la Ciocanu pînă la Ciocan de s-au adus - l-am mai împrumutat cu lei 37 parale 20, că am mai făcut cheltueală de vreo5 lei și acum nici copiii nu și i-au învățat; nu voiește altă despăgubire. De această rugăciune rugăm cinstita protopopie ca să fie chemat spre înfățișare a-l supune nesfințitul preot a despăgubi.
Preotul Moise din mahalaua Malu
Constantin Popescu
(Arhiva Protoierie Muscel. Dosarul nr. 245, fila 114).

 

Administrația de stat
După ce s-a desprins de Câmpulung, în perioada 1926-1930, satul a ținut de comuna Bughea. În 1930, satul care de fapt înainte a fost mahala a Câmpulungului a devenit comună cu primărie locală și organe de conducere proprii, aceasta n-a durat decât anii 1930-1948; a trecut apoi din nou la comuna Bughea de care a aparținut în anii 1934-1948; devine apoi din nou comună, dar în 1950 se arondează la comuna Godeni, de care aparține și astăzi. În 1935, s-a construit local de primărie, dar a fost foarte puțin folosit ca atare. În perioada Sfatului Popular 1950-1968 satul a fost radioficat, electrificat și a obținut drumuri bune. Din sat s-au ridicat elemente de conducere ca Ion D. Preoteasa, primar, atât pentru Bughea cât și pentru Malu, Elena Dumitrașcu, iar notar, secretar și contabil - Ion Rizoiu. Tot de aici s-au recrutat și alți funcționari comunali; Ion Aldea, Ion Milea și Nicolae Matei.
La alegerile comunale din 1969, s-au ales următorii deputați: Maria Gh. Dumitrașcu, Ion Gh. Necșulescu, Grigore Pană, Nicolae Amzică și Ion Amzică. O problemă importantă realizată a fost electrificarea terminată în 1967.