Sat Bordeeni
Înfățisare geografică
Bordeenii sunt așezați sub culmea Ciocanului. Pe sub ea își ia sursa Valea Rea, care desparte satul Malu de comuna Bughea. Satul a fost așezat pe un teren foarte slab defrișat numit Hălăciugile. Bordeenii se separă de Malu aflându-se la o distanță de un kilometru și casele constituie o aglomerație mică la capătul acestei distanțe și nu e casă sau două dispersate față de centrul Malului. Satul este înconjurat sau străbătut de văi: Valea Mierlei, Valea Putinei, Valea Rea, Hobsia lui Scarlat. Terenul este foarte accidentat și în unele locuri chiar prăpăstios; este așezat între două versante: Dosul Rugilor și Valea Dosului, în prelungire cu vârful Suțenilor. Casele se cuprind între Valea Putinei, Curătură și Valea Dosului. Cu toată vitregia solului, în genere stâncos, cu ceva pomi fructiferi, pășune și fructe, aceste locuri cu o altitudine de 800 de metri poate să exercite o bună atracție pentru cetățeanul amator de excursii
Bordeenii sunt așezați sub culmea Ciocanului. Pe sub ea își ia sursa Valea Rea, care desparte satul Malu de comuna Bughea. Satul a fost așezat pe un teren foarte slab defrișat numit Hălăciugile. Bordeenii se separă de Malu aflându-se la o distanță de un kilometru și casele constituie o aglomerație mică la capătul acestei distanțe și nu e casă sau două dispersate față de centrul Malului. Satul este înconjurat sau străbătut de văi: Valea Mierlei, Valea Putinei, Valea Rea, Hobsia lui Scarlat. Terenul este foarte accidentat și în unele locuri chiar prăpăstios; este așezat între două versante: Dosul Rugilor și Valea Dosului, în prelungire cu vârful Suțenilor. Casele se cuprind între Valea Putinei, Curătură și Valea Dosului. Cu toată vitregia solului, în genere stâncos, cu ceva pomi fructiferi, pășune și fructe, aceste locuri cu o altitudine de 800 de metri poate să exercite o bună atracție pentru cetățeanul amator de excursii
Populația
Oamenii s-au identificat cu specificul solului, s-au simțit legați de el, care a căpătat aspecte impuse de munca trudnică. Aici nu se poate înscăuna o viață confortabilă, iar tineretul părăsește vechile îndeletniciri îmbrățișând pe cele actuale. Toată populația este sub 40 de suflete.
Evoluția istorică
După toate probabilitățile satul a luat ființă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, adică acum aproape 200 de ani. Cei dintâi locuitori au locuit în bordee, căci au fost trei bordee: în Hobaia lui Scarlat, unul al lui Cocoș și altul al lui Bașcău și unul mai depărtat, la Râpa Șoimului.
Locuitorii chiar de la început au fost clăcași, dar după 1864 au primit pământ de la stat pe care l-au primit în deplină proprietate deabia la 1902. Numele satului apare târziu, aproape în vremea noastră, căci nici la 1902 nu se vorbea de satul Bordeeni ci de moșia Hălăciugile. Despre această moșie vorbește unchiașul Dumitru din Hulubești în zapisul său din 9 mai 1662, când dăruește egumenului Meletie de la schitul Ciocanul o bucată de teren aici. La 1 ianuarie 1807, Radu Cojocaru din Mal face și el o denie schitului tot acum. Ambele acte au fost publictae de profesorul Aurelian Sacerdoțeanu în Glasul bisericii nr. 5-6/1963, pag. 502-514.
Pământul fiind slab productiv locuitorii își câștigă existența muncind la mine, la păduri sau la brutărie sau practicând alte meserii.
De aici s-au ridicat locotenent colonelul Vasile Nițiș și căpitanul de Marină rangul II Ion A. Aldea.
Administrativ satul a urmat evoluția satului Malu; copiii au învățat carte la școala din acest sat. Și în ce privește cultul au aparținut și aparțin tot de satul Malu.
